Scrisoare pentru cea mai bună prietenă

Salut!:)
Postarea de azi vreau să o încep cu o întrebare:câţi/câte dintre voi aţi fost trădaţi/trădate de cea/cel mai bun/ă prieten/ă? (*Asta daca mai puteţi spune ceva că şi eu m-am săturat de atâtea bări deastea "/" :)) *).
Mi-am promis că nu o să folosesc acest blog ca să mă plâng de problemele mele,care de altfel sunt si foarte grave la vârsta mea *ahhh mi-am rupt o unghie*,dar,după părerea mea,fiecare om este liber să facă ce vrea.Da...cam asta e scuza care o folosesc acum.
Sunt sigură ca fiecare fată a avut o bff de când era mică cu care impărţea,mai mult sau mai puţin,jucăriile.La fel si in cazul băietilor.Cred..Eu sunt fată deci nu sunt atât de sigură.Dar logica mea asta imi spune.Tot logica asta mă indeamnă să afirm că aţi rămas prieteni/prietene de-a lungul timpului.În cazul meu aşa a fost.
M-am născut in Franţa şi am locuit acolo până la 6 ani când părinţii mei au hotărât că e mai bine să revină revină in ţară.Da ştiu,clasica reacţie:"De ce naiba au făcut asta?"Sincer,am 16 ani şi eu tot n-am inţeles.Btw am fost in câteva veri prin România dar era aiurea tot fiindcă nu cunoşteam pe nimeni.Eram genul ăla super cute mai ales fiindcă veneam de prin alte părţi,însă nu ştiam să vobesc română si toţi se uitau la mine ca la un animal de la zoo iar eu mă simţeam penibil.Totuşi am cunoscut o fată de pe strada bunicilor mei care in sfârşit se comporta normal.Mai târziu am aflat că şi ea venea din Italia şi se simţea la fel.Din ziua aceea ne-am inteles minunat şi după ce m-am intors in ţară am petrecut foarte mult timp impreună.Apoi am crescut şi pe la 12-13 ani au început clasicele drame adoleşcentine.Am încercat să fim una lângă cealaltă şi o vreme chiar ne-am descurcat foarte bine.Asta pană când au intrat drogurile si alcolul în ecuaţie.Acelea au început să mă înlocuiască...Şi încet-încet totul s-a schimbat.Acum nici nu mai vrea să audă de mine,spune că eu îi e mai bine acum.

Aseară când chiar nu am mai putut am scris o scrisoare pentru ea,deşi m-a avertizat să nu îi mai scriu deloc.Am scris-o dar se pare că nu o să o vadă.Aş vrea atât de mult să pot să îi fiu alături dar nu mă lasă.Şi familia nu o poate ajuta.Fratele ei e intr-o situaţie şi mai rea,tatăl ei e aproape inexistent iar mama ei nu mai are putere să facă nimic.Îmi pare rău insă nu mai ştiu cum să o ajut..

    "    Draga mea prietenă,
După cum bine vezi,nu concep incă să îţi spun altfel.Am inceput cu «dragă» fiindcă aşa mi-ai fost mereu.Una dintre cele mai dragi persoane,sora mea si chiar şi soţia mea,dacă îţi mai aminteşti.Eu,cel putin,nu pot să uit.Mi-au ramas atât de bine intipărite toate acele clipe incât tot incerc să le sterg dar fără niciun rezultat.
Nu cred că ţi-am spus niciodată asta,dar de mică te-am apreciat.Păreai mereu atât de puternică si gata să înfrunţi orice obstacol...şi chiar ai trecut prin multe.Îmi amintesc foarte clar ce se spunea despre noi: două prietene de nedespărţit.Una o fire timidă,retrasă şi care nu vorbea aşa de mult.Aceea eram eu.Si cealaltă,adica tu,erai fata vulcanică,care lua toate deciziile şi vorbea de cele mai multe ori în numele amândurora.Aveam o prietenie ciudată având în vedere faptul că eram foarte diferite.Însă cred că asta a făcut prietenia şi mai puternică.Împreună puteam trece peste toate... aşa credeam eu.
Oh si acele planuri măreţe pe care ni le făceam;că o să stăm in acelaşi apartament când o să mergem la facultate:eu la medicină şi tu la drept.Spuneam deja cum o să arate,ce mobilă o să avem,care o să fie programul,ce avem de făcut fiecare în casă.Şi totul părea atât de frumos!
Tu chiar ai fost  una dintre acele persoane care m-a  marcat în viaţă.Existau momente când îmi doream să fiu ca tine.Nu ştiu dacă tu ai avut vreodată acest sentiment.
Ştiu că o dată când eram mici mi-ai spus că ai vrea să ai toate jucăriile pe  care le am eu şi ţi-am răspuns că tot ce am o să împart cu tine. Nu îmi explic de ce am reţinut acel moment însă acum îmi dau seama că mi-am incălcat promisiunea.S-au schimbat doar «jucăriile».Ştiu că au fost câteva dăţi în care m-ai întrebat dacă nu ieşim sau dacă nu vin să dorm la tine şi ţi-am răspuns că ies cu nustiu ce prieteni de ai mei.Acum regret enorm.Câte nu aş da acum să mai petrec o zi cu tine,atunci când totul era ok!Să avem din nou acele vise,să ne promitem că o să fim împreună şi la bine şi la rău.Îmi lipsesc acele momente.Îmi lipsesti tu.
Ştii foarte bine că sunt o fire care se ataşează de persoane după doar câteva luni.Atunci cred că îţi imaginezi cum mă simt acum că m-am certat cu tine,care îmi erai ca o sora de atâţia ani.Ne-am schimbat amândouă foarte mult.Si eram conştientă de asta.Dar nu îmi puteam imagina unde o să ajungem.
Dacă ţi-am greşit cu ceva fără să îmi dau seama îmi pare sincer rău dar lasă-mă te rog să te ajut.Nu mai suport situaţia asta!
În cazul in care decizi că eu nu mai fac şi nu o să mai fac parte din viaţa ta,sper doar că o să rămân o amintire plăcută.Succes mai departe şi îţi doresc ca toate visele să ţi se indeplinească!
                                                                                                                                                                                Să nu mă uiţi!
                                                                                                                                                                                 A ta prietenă,căreia îi lipseşti mult "

Mă repet,pentru unii poate părea o poveste banală şi dacă totul o să fie bine,poate aşa o să mi se pară si mie.Dar asta e ceea ce trăiesc eu acum..
O zi minunată tuturor!