Astăzi am avut de prezentat o carte la română.În mod normal,nu am nicio problemă când trebuie să vorbesc despre o carte,mai ales dacă e una care îmi place.
Pentru mine,cartea este paşaportul care mă ajuta să călătoresc în cele mai faşcinante locuri.Cărţile ne educă,ne binedispun, ne sunt de mare ajutor când ne simţim singuri, ne ghidează când suntem confuzi,ne inspiră când rămânem fără idei.De altfel,cărţile ascund părţi din sufletele oamenilor.
Desigur,sunt şi cărţi care doar ne îmbogăţesc cunoştinţele,însă toate,de orice fel ar fii ele ne ajută să ne formăm,să devenim "oameni compleţi".Eu nu mi-aş putea imagina o lume în care să nu existe cărţi.
Pentru prezentare am ales o carte foarte interesantă,o carte care descrie întâmplările ciudate prin care trece personajul principal,este o lecţie despre puterea cu care este înzestrat omul de a supravieţui- "Vraciul.Profesorul Wilczur" scrisă de unul dintre cei mai populari scriitori interbelici polonezi,Tadeusz Dolega Mostowicz.Este o carte care o recomand cu drag:).
Totuşi am mers în faţa clasei cu emoţii foarte mari şi am încercat să povestesc dar a fost un dezastru total.În pauza de dinaintea orei şi până când am fost chemată în faţă i-am tot spus noului meu coleg de bancă cât de stresată sunt şi practic l-am obligat să îmi asculte toate aiurelile.Eu eram bucuroasă că era singurul care chiar mă ascultă cu atâta calm.
Am început să povestesc însă mintea îmi tot fugea în alte părţi.L-am văzut pe colegul meu că îmi zâmbea încurajator dar eu tot cred că era doar fericit fiindcă a scăpat de poveştile mele.Mi-am luat privirea de acolo în încercarea de a mă concentra.Chiar în spatele lui stătea profesoara de română.Trebuie să recunosc că e o profesoară foarte bună însă mie încă îmi e cumva frică de ea.A încercat de multe ori să mă facă să vorbesc chiar dacă în primul semestru am dezamăgit-o.Ne-a dat o teză foarte simplă:două compuneri dintre care una era opinie despre importanţa lecturii.Pentru cea de-a doua nu mi-am făcut griji fiindcă era extrem de simplă iar prima ştiam că o am scrisă în telefon.Am aşteptat să se aşeze la catedră,mi-am scos telefonul şi mi-am scris compunerea.Când am terminat,l-am închis,l-am băgat în geantă şi am început să lucrez pe ciornă la a doua.După câteva minute m-a strigat un coleg să pornesc hotspotul.M-am gândit ca nu durează decât un minut,profesoara oricum nu mă vede aşa că am scos telefonul,m-am enervat că era închis şi că dura mai mult şi am început să caut setările.Eram fericită că am fost rapidă şi trebuia doar să mai ies şi îmi puteam vedea de lucru.Dar exact atunci am văzut-o pe profesoară în faţa mea.De aici nu cred că mai are rost să povestesc fiindcă îşi poate da oricine seama ce a urmat.
Totuşi cred că m-a iertat fiindcă mi-a corectat cât am apucat să scriu.Am luat 6.Dar e mult mai bine decât un 2,aşa cum trebuia.
La prezentare s-a văzut că aveam emoţii şi am spus "şi" la fiecare început de propoziţie dar în rest a fost ok.Concluzia e că trebuie să învăţ să îmi controlez emoţiile.Voi cum vă descurcaţi când trebuie să vorbiţi în faţa mai multor persoane?Sper că mai bine ca mine.Aştept comentariile voastre mai jos^_^. O zi placută să aveţi!
