Astăzi am avut de prezentat o carte la română.În mod normal,nu am nicio problemă când trebuie să vorbesc despre o carte,mai ales dacă e una care îmi place.
Pentru mine,cartea este paşaportul care mă ajuta să călătoresc în cele mai faşcinante locuri.Cărţile ne educă,ne binedispun, ne sunt de mare ajutor când ne simţim singuri, ne ghidează când suntem confuzi,ne inspiră când rămânem fără idei.De altfel,cărţile ascund părţi din sufletele oamenilor.
Desigur,sunt şi cărţi care doar ne îmbogăţesc cunoştinţele,însă toate,de orice fel ar fii ele ne ajută să ne formăm,să devenim "oameni compleţi".Eu nu mi-aş putea imagina o lume în care să nu existe cărţi.
Pentru prezentare am ales o carte foarte interesantă,o carte care descrie întâmplările ciudate prin care trece personajul principal,este o lecţie despre puterea cu care este înzestrat omul de a supravieţui- "Vraciul.Profesorul Wilczur" scrisă de unul dintre cei mai populari scriitori interbelici polonezi,Tadeusz Dolega Mostowicz.Este o carte care o recomand cu drag:).
Totuşi am mers în faţa clasei cu emoţii foarte mari şi am încercat să povestesc dar a fost un dezastru total.În pauza de dinaintea orei şi până când am fost chemată în faţă i-am tot spus noului meu coleg de bancă cât de stresată sunt şi practic l-am obligat să îmi asculte toate aiurelile.Eu eram bucuroasă că era singurul care chiar mă ascultă cu atâta calm.
Am început să povestesc însă mintea îmi tot fugea în alte părţi.L-am văzut pe colegul meu că îmi zâmbea încurajator dar eu tot cred că era doar fericit fiindcă a scăpat de poveştile mele.Mi-am luat privirea de acolo în încercarea de a mă concentra.Chiar în spatele lui stătea profesoara de română.Trebuie să recunosc că e o profesoară foarte bună însă mie încă îmi e cumva frică de ea.A încercat de multe ori să mă facă să vorbesc chiar dacă în primul semestru am dezamăgit-o.Ne-a dat o teză foarte simplă:două compuneri dintre care una era opinie despre importanţa lecturii.Pentru cea de-a doua nu mi-am făcut griji fiindcă era extrem de simplă iar prima ştiam că o am scrisă în telefon.Am aşteptat să se aşeze la catedră,mi-am scos telefonul şi mi-am scris compunerea.Când am terminat,l-am închis,l-am băgat în geantă şi am început să lucrez pe ciornă la a doua.După câteva minute m-a strigat un coleg să pornesc hotspotul.M-am gândit ca nu durează decât un minut,profesoara oricum nu mă vede aşa că am scos telefonul,m-am enervat că era închis şi că dura mai mult şi am început să caut setările.Eram fericită că am fost rapidă şi trebuia doar să mai ies şi îmi puteam vedea de lucru.Dar exact atunci am văzut-o pe profesoară în faţa mea.De aici nu cred că mai are rost să povestesc fiindcă îşi poate da oricine seama ce a urmat.
Totuşi cred că m-a iertat fiindcă mi-a corectat cât am apucat să scriu.Am luat 6.Dar e mult mai bine decât un 2,aşa cum trebuia.
La prezentare s-a văzut că aveam emoţii şi am spus "şi" la fiecare început de propoziţie dar în rest a fost ok.Concluzia e că trebuie să învăţ să îmi controlez emoţiile.Voi cum vă descurcaţi când trebuie să vorbiţi în faţa mai multor persoane?Sper că mai bine ca mine.Aştept comentariile voastre mai jos^_^. O zi placută să aveţi!
Visele lui Abby
Bună!:*Fiecare om e liber să aleagă ce vrea să facă cu viaţa lui.E normal ca uneori să facem şi lucruri care nu ne plac insă nu trebuie să ii lăsăm pe ceilalţi să decidă in locul nostru.Acesta e un blog în care vreau să nu vă mai gândiţi la toate problemele voastre,să vă lăsaţi imaginaţia să zboare fiindcă doar aşa puteţi ajunge cât mai sus,să vă îndepliniţi toate dorinţele,visele,idealurile.Am să încerc să ating cât mai multe subiecte şi sper să nu vă dezamăgesc:D
vineri, 6 iunie 2014
Prezentare la română-Emoţii:x
vineri, 23 mai 2014
Sfaturi pentru dinţi mai albi.Ce e adevărat şi ce e minciună?
Mituri despre albirea dinţilor
Şi eu port aparat dentar de 3 luni şi ştiu cum e.O să scriu zilele următoare un articol în care o să povestesc mai multe.
joi, 22 mai 2014
Interviu cu un scriitor celebru
Salut!Ştiu că nu am mai scris de mult timp dar a fost perioada cu tezele.Mâine e ultima şi cea de care îmi e cel mai frică:la matematică.
Astăzi ne-a întrebat profesoara de română dacă avem vreunul blog şi ne-a încurajat să ne facem unul şi a zis că putem să publicam şi compunerile pe care le facem ca şi temă pentru acasă.Mi s-a părut o idee chiar foarte bună:)O să pun compuneri şi comentarii veificate de profesoara mea de la ore.Anul trecut,pentru examen ştiu că ne tot cerea "Interviu cu un scriitor celebru" aşa că am ales ca asta să fie prima compunere.Sper să vă ajute!;)
Interviu cu un scriitor celebru
P.S. Dacă sunt cumva elevi care vor să copieze această compunere îi rog să citească măcar cateva lucruri de bază despre Ionel Teodoreanu,in cazul în care nu ştiau deja.
luni, 28 aprilie 2014
Scrisoare pentru cea mai bună prietenă
Salut!:)
Postarea de azi vreau să o încep cu o întrebare:câţi/câte dintre voi aţi fost trădaţi/trădate de cea/cel mai bun/ă prieten/ă? (*Asta daca mai puteţi spune ceva că şi eu m-am săturat de atâtea bări deastea "/" :)) *).
Mi-am promis că nu o să folosesc acest blog ca să mă plâng de problemele mele,care de altfel sunt si foarte grave la vârsta mea *ahhh mi-am rupt o unghie*,dar,după părerea mea,fiecare om este liber să facă ce vrea.Da...cam asta e scuza care o folosesc acum.
Sunt sigură ca fiecare fată a avut o bff de când era mică cu care impărţea,mai mult sau mai puţin,jucăriile.La fel si in cazul băietilor.Cred..Eu sunt fată deci nu sunt atât de sigură.Dar logica mea asta imi spune.Tot logica asta mă indeamnă să afirm că aţi rămas prieteni/prietene de-a lungul timpului.În cazul meu aşa a fost.
M-am născut in Franţa şi am locuit acolo până la 6 ani când părinţii mei au hotărât că e mai bine să revină revină in ţară.Da ştiu,clasica reacţie:"De ce naiba au făcut asta?"Sincer,am 16 ani şi eu tot n-am inţeles.Btw am fost in câteva veri prin România dar era aiurea tot fiindcă nu cunoşteam pe nimeni.Eram genul ăla super cute mai ales fiindcă veneam de prin alte părţi,însă nu ştiam să vobesc română si toţi se uitau la mine ca la un animal de la zoo iar eu mă simţeam penibil.Totuşi am cunoscut o fată de pe strada bunicilor mei care in sfârşit se comporta normal.Mai târziu am aflat că şi ea venea din Italia şi se simţea la fel.Din ziua aceea ne-am inteles minunat şi după ce m-am intors in ţară am petrecut foarte mult timp impreună.Apoi am crescut şi pe la 12-13 ani au început clasicele drame adoleşcentine.Am încercat să fim una lângă cealaltă şi o vreme chiar ne-am descurcat foarte bine.Asta pană când au intrat drogurile si alcolul în ecuaţie.Acelea au început să mă înlocuiască...Şi încet-încet totul s-a schimbat.Acum nici nu mai vrea să audă de mine,spune că eu îi e mai bine acum.
Aseară când chiar nu am mai putut am scris o scrisoare pentru ea,deşi m-a avertizat să nu îi mai scriu deloc.Am scris-o dar se pare că nu o să o vadă.Aş vrea atât de mult să pot să îi fiu alături dar nu mă lasă.Şi familia nu o poate ajuta.Fratele ei e intr-o situaţie şi mai rea,tatăl ei e aproape inexistent iar mama ei nu mai are putere să facă nimic.Îmi pare rău insă nu mai ştiu cum să o ajut..
" Draga mea prietenă,
După cum bine vezi,nu concep incă să îţi spun altfel.Am inceput cu «dragă» fiindcă aşa mi-ai fost mereu.Una dintre cele mai dragi persoane,sora mea si chiar şi soţia mea,dacă îţi mai aminteşti.Eu,cel putin,nu pot să uit.Mi-au ramas atât de bine intipărite toate acele clipe incât tot incerc să le sterg dar fără niciun rezultat.
Nu cred că ţi-am spus niciodată asta,dar de mică te-am apreciat.Păreai mereu atât de puternică si gata să înfrunţi orice obstacol...şi chiar ai trecut prin multe.Îmi amintesc foarte clar ce se spunea despre noi: două prietene de nedespărţit.Una o fire timidă,retrasă şi care nu vorbea aşa de mult.Aceea eram eu.Si cealaltă,adica tu,erai fata vulcanică,care lua toate deciziile şi vorbea de cele mai multe ori în numele amândurora.Aveam o prietenie ciudată având în vedere faptul că eram foarte diferite.Însă cred că asta a făcut prietenia şi mai puternică.Împreună puteam trece peste toate... aşa credeam eu.
Oh si acele planuri măreţe pe care ni le făceam;că o să stăm in acelaşi apartament când o să mergem la facultate:eu la medicină şi tu la drept.Spuneam deja cum o să arate,ce mobilă o să avem,care o să fie programul,ce avem de făcut fiecare în casă.Şi totul părea atât de frumos!
Tu chiar ai fost una dintre acele persoane care m-a marcat în viaţă.Existau momente când îmi doream să fiu ca tine.Nu ştiu dacă tu ai avut vreodată acest sentiment.
Ştiu că o dată când eram mici mi-ai spus că ai vrea să ai toate jucăriile pe care le am eu şi ţi-am răspuns că tot ce am o să împart cu tine. Nu îmi explic de ce am reţinut acel moment însă acum îmi dau seama că mi-am incălcat promisiunea.S-au schimbat doar «jucăriile».Ştiu că au fost câteva dăţi în care m-ai întrebat dacă nu ieşim sau dacă nu vin să dorm la tine şi ţi-am răspuns că ies cu nustiu ce prieteni de ai mei.Acum regret enorm.Câte nu aş da acum să mai petrec o zi cu tine,atunci când totul era ok!Să avem din nou acele vise,să ne promitem că o să fim împreună şi la bine şi la rău.Îmi lipsesc acele momente.Îmi lipsesti tu.
Ştii foarte bine că sunt o fire care se ataşează de persoane după doar câteva luni.Atunci cred că îţi imaginezi cum mă simt acum că m-am certat cu tine,care îmi erai ca o sora de atâţia ani.Ne-am schimbat amândouă foarte mult.Si eram conştientă de asta.Dar nu îmi puteam imagina unde o să ajungem.
Dacă ţi-am greşit cu ceva fără să îmi dau seama îmi pare sincer rău dar lasă-mă te rog să te ajut.Nu mai suport situaţia asta!
În cazul in care decizi că eu nu mai fac şi nu o să mai fac parte din viaţa ta,sper doar că o să rămân o amintire plăcută.Succes mai departe şi îţi doresc ca toate visele să ţi se indeplinească!
Să nu mă uiţi!
A ta prietenă,căreia îi lipseşti mult "
Mă repet,pentru unii poate părea o poveste banală şi dacă totul o să fie bine,poate aşa o să mi se pară si mie.Dar asta e ceea ce trăiesc eu acum..
O zi minunată tuturor!
duminică, 27 aprilie 2014
Salut dragi prieteni!
Buna buna!
Este primul meu blog,prima mea postare si sper ca totul sa iasa bine:)Adica,ce ar putea sa iasa rau?
Am vrut de mult timp sa ma apuc de blog insa mereu gaseam diferite scuze.Cand scriu ma simt libera,am sentimentul ca scap de niste catuse invizibile.
O sa incerc sa scriu cat de des si despre tot felul de subiecte care sper ca o sa fie pe placul vostru.Daca aveti idei,subiecte pe care ati vrea sa le discutam,sfaturi sau orice altceva nu ezitati sa imi scrieti.Inca nu stiu prea bine cu ce "se mananca" toate astea si imi cer scuze daca fac anumite greseli si ca nu scriu(inca) cu diacritice dar totul o sa se rezolve cu timpul.Va promit!Pe cuvant de cercetas!:))
Sa aveti o zi cat mai frumoasa si nu uitati sa oferiti zambete tuturor celor din jur!